| Pages in topic: < [1 2 3] > | Sfat juridic privind retragerea tardiva dintr-un contract oral de traducere Thread poster: Crisoi
|
|---|
Cristiana Coblis wrote:
Nu ştiu care ar fi interpretarea juridică, dar, interpretarea logică e că se poate vorbi de un serviciu neprestat, dacă cele două părţi rămân legate de contract şi, evident, după ce trece termenul de predare. Dacă una din părţi îşi manifestă voiţa liberă de a ieşi din contract, înainte de termenul de predare a serviciilor (cu două luni, I might add), nu se poate vorbi de aşa ceva. Se poate vorbi de o parte care şi-a exprimat voiţa să iasă dintr-un contract (verbal, discutabil) şi de altă parte care nu e de acord.
Aşa cum se spune că dragoste cu de-a sila nu se poate, tot aşa nimeni nu poate fi obligat să rămînă într-un contract dacă nu mai vrea. Pînă aici logica comună coincide cu logica juridică.
Dar rezilierea unilaterală/denunţarea unui contract trebuie să aibă loc cu un preaviz - astfel încît cealaltă parte să aibă timp să găsească o soluţie şi cu asumarea reparaţiei eventualelor daune provocate celeilalte părţi.
| | | | | Destul de vag | Jan 7, 2009 |
Bogdan Burghelea wrote:
În speţa de faţă, s-a făcut o ofertă, colega noastră a acceptat-o fără rezerve, deci s-a obligat să efectueze o lucrare de traducere în condiţiile din ofertă, iar nerespectarea acestei obligaţii însemnă încălcarea contractului, ce poate avea ca efect fie obligarea la executarea obligaţiei, fie plata unor daune pentru partea ce a suferit în acest fel o pagubă.
Este total eronat să se afirme că în România contractul verbal nu are nici o valoare. Are valoare la fel de mare ca în oricare altă ţară ce a adoptat un cod civil după modelul celui francez.
Problema, într-adevăr, rămîne cum se dovedeşte un astfel de contract, nu dacă acest contract este valabil sau nu.
Dat fiind că încheierea în sine este un fapt juridic, este permisă folosirea oricărui mijloc de probă, aşa încît mă tem că mesajele de poştă electronică (e-mail-urile) au valoare de început de dovadă scrisă şi pot fi folosite ca atare.
Poate m-am exprimat prea pe şleau şi pripit, într-adevăr dreptul civil nu este specialitatea mea. Crisoi se afla într-o situaţie limită şi pur şi simplu am vrut s-o liniştesc.
Eu nu sunt aşa convinsă de valabilitatea mesajelor electronice în cadrul unui proces (în cazul în care s-ar ajunge la aşa ceva). Nici măcar în Suedia, unde internetul şi email-ul sunt sfinte. Chiar zilele acestea au fost deconspiraţi nişte mafioţi şi poliţia a spus clar că mesajele electronice ale acestora nu pot constitui dovadă. Dar, să zicem...fie.
Contractul în cauză NU a fost semnat. Oare semătura chiar nu înseamnă nimic??? Atunci de ce se insistă atât pe semnarea contractelor??? La Adm. Finanţelor nu se acceptă nici măcar semnătura scanată. Eu am făcut multe contracte de succesiuni şi moşteniri (probleme familiale) şi notarii m-au asigurat de fiecare dată că semnătura e semnătură şi restul paie. Contractul semnat doar de o singură parte nu este valabil, şi cu atât mai puţin "spusele" şi "testamentele orale".
Părerea mea rămâne aceeaşi: doamna respectivă nu are nicio şansă de a câştiga cauza şi doar abuzează de naivitatea traducătorului. Pun pariu că nu e prima dată. Traducători sunt peste tot şi are de unde alege, dar probabil ea însăşi are o reputaţie dubioasă şi atunci s-a găsit ea să hârţuiască traducători din străinătate.
Gestul lui Crisoi a fost, într-adevăr, neprofesionist, dar asta nu înseamnă ca ea să plătească acum toată viaţa pentru asta. Poate a greşit că a fost sinceră şi a spus adevăratul motiv pentru neprestarea serviciului.
Crisoi, translation is one thing, business is a completely different one, where bluffing is sometimes your best friend. Aşa cum ţi-am mai spus şi înainte, încearcă să înveţi niste reguli de bază în afaceri şi în gestionarea timpului/resurselor, altfel rişti să ajungi în situaţii cam neplăcute. Numai bine şi spor la clienţi adevăraţi!
[Edited at 2009-01-07 15:45 GMT]
| | | | | Ce-i de facut? | Jan 7, 2009 |
Emina Popovici wrote:
Părerea mea rămâne aceeaşi: doamna respectivă nu are nicio şansă de a câştiga cauza şi doar abuzează de naivitatea traducătorului. Pun pariu că nu e prima dată. Traducători sunt peste tot şi are de unde alege, dar probabil ea însăşi are o reputaţie dubioasă şi atunci s-a găsit ea să hârţuiască traducători din străinătate.
Gestul lui Crisoi a fost, într-adevăr, neprofesionist, dar asta nu înseamnă ca ea să plătească acum toată viaţa pentru asta. Poate a greşit că a fost sinceră şi a spus adevăratul motiv pentru neprestarea serviciului.
[Edited at 2009-01-07 15:45 GMT]
Sunt de aceeasi parere, Emina, intr-adevar, Crisoi ar fi facut bine sa anunte mai devreme ca nu poate traduce acea carte, poate ca textul i-a displacut de la prima vedere si a incercat sa amane momentul dezagreabil al renuntarii.
Varianta optima era ca traducatoarea sa vada cateva pagini de text, inainte de a accepta.
Dar, asa cum spuneti, atitudinea doamnei cu cartea este foarte nepotrivita, iar faptul ca incearca sa santajeze traducatorul arata ca a ajuns la fundul sacului, dupa o conduita nu prea corecta. Mi-a displacut in mod deosebit acea abordare la "per tu".
Crisoi, cineva propunea aici o varianta de mijloc, si anume sa dai traducerea altcuiva. Nu e rau. Daca totusi nu vei gasi pe nimeni sa ia cartea, dupa ce vede o mostra, atunci e in mod clar un text inacceptabil (la pretul respectiv, cel putin).
| | | | | Punctele pe y | Jan 7, 2009 |
Emina Popovici wrote:
Poate m-am exprimat prea pe şleau şi pripit, într-adevăr dreptul civil nu este specialitatea mea.
Dar ştiinţa dreptului, în general?
Crisoi se afla într-o situaţie limită şi pur şi simplu am vrut s-o liniştesc.
Eu nu sunt aşa convinsă de valabilitatea mesajelor electronice în cadrul unui proces (în cazul în care s-ar ajunge la aşa ceva). Nici măcar în Suedia, unde internetul şi email-ul sunt sfinte. Chiar zilele acestea au fost deconspiraţi nişte mafioţi şi poliţia a spus clar că mesajele electronice ale acestora nu pot constitui dovadă. Dar, să zicem...fie.
Îmi pare rău că trebuie să zic, dar amestecaţi borcanele. Dreptul penal (şi bănuiesc că mafioţii aceia despre care vorbiţi aveau probleme de natură penală, iar nu dezbateri de moşteniri) are regulile sale, iar dreptul privat (civil, comercial), ale sale. Într-un fel se administrează probaţiunea într-un proces penal şi în alt fel într-unul civil. Dar nu insist, că devin penibil.
Contractul în cauză NU a fost semnat. Oare semătura chiar nu înseamnă nimic??? Atunci de ce se insistă atât pe semnarea contractelor???
După părerea dumneavoastră, ce reprezintă semătura?
În opinia juriştilor, semnătura este concretizarea materială a acordului de voinţă , dar nu acordul de voinţă însuşi. Aveţi sentimentul că atunci cînd cumpăraţi din supermarket o marfă nu încheiaţi un contract? Dacă da, semnaţi cumva în josul unei foi?
La Adm. Finanţelor nu se acceptă nici măcar semnătura scanată. Eu am făcut multe contracte de succesiuni şi moşteniri (probleme familiale) şi notarii m-au asigurat de fiecare dată că semnătura e semnătură şi restul paie. Contractul semnat doar de o singură parte nu este valabil, şi cu atât mai puţin "spusele" şi "testamentele orale".
Faptul că Administraţia Financiară acceptă sau nu o semnătură scanată nu are relevanţă în această discuţie, mai ales dacă nu cunoaştem contextul şi natura juridică a acelei semnături.
V-aş fi foarte recunoscător dacă m-aţi lumina şi pe mine ce înţelegeţi prin "contract de succesiuni şi moşteniri", fiindcă eu n-am mai întîlnit aşa ceva. În fine, omu' cît trăieşte, învaţă ...
Pe de altă parte, aici nu este vorba de nici o moştenire, aşa încît (eventualele) reguli diferite (de excepţie) în cazul moştenirii să poată fi aplicate prin analogie.
Face parte din crezul meu profesional să le prezint clienţilor mei situaţia reală, chiar dacă nu este tocmai roză, decît să îl îmbăt cu apă rece. Vorba englezului: "Hope for the best, prepare for the worst". Dacă n-am venit cu consolări nerealiste şi nefondate este pentru că doresc sincer să o ajut pe colega noastră; oricum nu-mi place să cultiv eroarea.
| | |
|
|
|
Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 01:39
Romanian to English
+ ...
| reparatia daunelor create prin neexecutarea unui contract | Jan 8, 2009 |
Bogdan Burghelea wrote:
Dar rezilierea unilaterală/denunţarea unui contract trebuie să aibă loc cu un preaviz - astfel încît cealaltă parte să aibă timp să găsească o soluţie şi cu asumarea reparaţiei eventualelor daune provocate celeilalte părţi.
Draga Bogdan,
Sunt absolut de acord cu prezentarea juridica teoretica facuta, dar vad ca nimeni nu a abordat aspectul concret, practic al spetei in cauza (ma refer numai la cazul Crisoi); sa presupunem ca i-ar fi transmis clientei din RO ca nu poate face traducerea din diverse motive; clienta din RO o da in judecata si obtine o decizie favorabila, obligand pe traducatoarea din US sa plateasca daune (care, mai mult ca sigur,. nu pot fi milione de $$$). Sunt tare curios sa aflu cum va fi contransa traducatoare sa plateasca aceste despagubiri (daca nu mai are nici un fel de interese in RO)? Cat timp va dura? 5 ani? 10 ani? Imi amintesc de cazul Dinulescu (Bancorex), dat in urmarire prin Interpol si au trecut peste 2 ani pana l-a prins FBI-ul si l-a extradat (am interpretat pt. el la procesul de extradare). Cine isi va bate capul sa urmareasca pe cineva pe un alt continent, ca sa o oblige sa plateasca niste daune nesemnificative (speta noastra)? Astept cu nerabdare comentarii si argumente "contra".
[Edited at 2009-01-08 02:48 GMT]
| | | | | realitate şi teorie | Jan 8, 2009 |
Mi se pare cam agresiv tonul dumneavoastră, am impresia că doriţi să-mi daţi neapărat o lecţie...poate e doar o impresie. Apreciez totuşi lămuririle juridice şi voi ţine cont de ele, deşi sunt convinsă că nu voi ajunge în situaţii de genul celei de mai sus.
M-am referit la certificate de succesiune, nu contracte. Nu mai lucrez de mult la ore aşa târzii şi mai scap prostioare din cauza oboselii.
În primul răspuns am afirmat doar că este foarte puţin probabil ca ... See more Mi se pare cam agresiv tonul dumneavoastră, am impresia că doriţi să-mi daţi neapărat o lecţie...poate e doar o impresie. Apreciez totuşi lămuririle juridice şi voi ţine cont de ele, deşi sunt convinsă că nu voi ajunge în situaţii de genul celei de mai sus.
M-am referit la certificate de succesiune, nu contracte. Nu mai lucrez de mult la ore aşa târzii şi mai scap prostioare din cauza oboselii.
În primul răspuns am afirmat doar că este foarte puţin probabil ca doamna respectivă să pună în aplicare ameninţarea şi asta am zis din 2 motive:
- şansele de a câştiga un astfel de proces sunt minime şi chiar dacă s-ar întmpla, "balta" dintre SUA şi România e prea mare.
- costurile unei astfel de acţiuni ar fi prea mari, iar doamna respectivă se zgârceşte să plătească traducerea, darămite un avocat bun.
Acesta a fost raţionamentul meu. După cum am afirmat şi înainte, vroiam să ştiu şi implicaţiile juridice, dar după cum aţi prezentat dumneavoastră situaţia, săracul traducător ar trebui să despice firul în patru înainte să răspundă unei oferte şi să tremure de frică ca nu cumva să se supere aggenţia sau editura şi să-l dea în judecată şi să rămână în stradă...că, deh, PFA răspunde cu toată averea sa, nu?
Bogdan Burghelea wrote: Emina Popovici wrote:
Poate m-am exprimat prea pe şleau şi pripit, într-adevăr dreptul civil nu este specialitatea mea. Dar ştiinţa dreptului, în general? Crisoi se afla într-o situaţie limită şi pur şi simplu am vrut s-o liniştesc.
Eu nu sunt aşa convinsă de valabilitatea mesajelor electronice în cadrul unui proces (în cazul în care s-ar ajunge la aşa ceva). Nici măcar în Suedia, unde internetul şi email-ul sunt sfinte. Chiar zilele acestea au fost deconspiraţi nişte mafioţi şi poliţia a spus clar că mesajele electronice ale acestora nu pot constitui dovadă. Dar, să zicem...fie. Îmi pare rău că trebuie să zic, dar amestecaţi borcanele. Dreptul penal (şi bănuiesc că mafioţii aceia despre care vorbiţi aveau probleme de natură penală, iar nu dezbateri de moşteniri) are regulile sale, iar dreptul privat (civil, comercial), ale sale. Într-un fel se administrează probaţiunea într-un proces penal şi în alt fel într-unul civil. Dar nu insist, că devin penibil. Contractul în cauză NU a fost semnat. Oare semătura chiar nu înseamnă nimic??? Atunci de ce se insistă atât pe semnarea contractelor??? După părerea dumneavoastră, ce reprezintă semătura? În opinia juriştilor, semnătura este concretizarea materială a acordului de voinţă , dar nu acordul de voinţă însuşi. Aveţi sentimentul că atunci cînd cumpăraţi din supermarket o marfă nu încheiaţi un contract? Dacă da, semnaţi cumva în josul unei foi? La Adm. Finanţelor nu se acceptă nici măcar semnătura scanată. Eu am făcut multe contracte de succesiuni şi moşteniri (probleme familiale) şi notarii m-au asigurat de fiecare dată că semnătura e semnătură şi restul paie. Contractul semnat doar de o singură parte nu este valabil, şi cu atât mai puţin "spusele" şi "testamentele orale". Faptul că Administraţia Financiară acceptă sau nu o semnătură scanată nu are relevanţă în această discuţie, mai ales dacă nu cunoaştem contextul şi natura juridică a acelei semnături. V-aş fi foarte recunoscător dacă m-aţi lumina şi pe mine ce înţelegeţi prin "contract de succesiuni şi moşteniri", fiindcă eu n-am mai întîlnit aşa ceva. În fine, omu' cît trăieşte, învaţă ... Pe de altă parte, aici nu este vorba de nici o moştenire, aşa încît (eventualele) reguli diferite (de excepţie) în cazul moştenirii să poată fi aplicate prin analogie. Face parte din crezul meu profesional să le prezint clienţilor mei situaţia reală, chiar dacă nu este tocmai roză, decît să îl îmbăt cu apă rece. Vorba englezului: "Hope for the best, prepare for the worst". Dacă n-am venit cu consolări nerealiste şi nefondate este pentru că doresc sincer să o ajut pe colega noastră; oricum nu-mi place să cultiv eroarea. ▲ Collapse
| | | | Big Ben
Local time: 08:39
Romanian to English
| Opinie personala.. | Jan 8, 2009 |
Buna tuturor!
Urmaresc acest subiect cu mare interes si as avea si eu citeva comentarii personale. Ma bucur ca in final colega noastra a solutionat divergentele cu clienta sa, asa ca pot posta linistit, fara a-i mai spori starea de stres deja existenta. Personal consider ca a ales cea mai buna solutie.
Citesc aceste mesaje si sint uimit cu cita usurinta trateaza unele persoane consecintele incheierii unui contract verbal. Se fac presupuneri, ba clienta va actiona in ins... See more Buna tuturor!
Urmaresc acest subiect cu mare interes si as avea si eu citeva comentarii personale. Ma bucur ca in final colega noastra a solutionat divergentele cu clienta sa, asa ca pot posta linistit, fara a-i mai spori starea de stres deja existenta. Personal consider ca a ales cea mai buna solutie.
Citesc aceste mesaje si sint uimit cu cita usurinta trateaza unele persoane consecintele incheierii unui contract verbal. Se fac presupuneri, ba clienta va actiona in instanta cerind dauna, ba nu o va face ca, vezi doamne, e prea saraca sa-si pernita un avocat bun. Legea nu lasa loc de interpretari. E foarte simplu.. vinovatul va trebui sa plateasca. Parerea mea e ca indiferent daca esti sarac sau bogat, in momentul in care tu ai de suferit si esti bun de plata datorita neseriozitatii unui tertz, vei incerca sa iti recuperezi paguba. As zice chiar ca in cazul in care clienta (editura/agentie, etc) e saraca si va fi la rindul ei nevoita sa achite daune clientului final, cu siguranta nu va sta cu miinile in sin si se va adresa instantei.
V-as sugera sa incercati si varianta in care colega noastra se apuca de aceasta lucrare. Dupa saptamini/luni de munca se trezea cu un e-mail de la client prin care este anuntata ca se renunta la comanda si nu mai e interesat de efectuarea traducerii. Dvs ca traducator, ati fi renuntat la banii cuveniti, ati fi dat cu piciorul muncii dumneavoastra, ati fi acceptat resemnat sa nu fiti platit? Sau ati fi incercat sa va recuperati paguba pe cale amiabila si apoi in justitie?!
PS 1: poate ar fi bine ca atunci cind cineva cu pregatire de specialitate incearca sa explice obiectiv cum stau lucrurile, sa-i ascultam sfaturile si sa nu sarim la gitul lui doar pentru ca opiniile de specialist ale respectivului nu coincid asteptarilor noastre.
PS2: eu personal am fost nevoit sa apelez la un avocat pt a-mi recupera niste datorii de la societati comerciale care nu si-au respectat termenii contractuali de plata. In momentul in care avocatul i-a instiintat ca vom incepe demersurile de recuperare a datoriei, absolut toate societatile respective au facut plata integral sau partial + promisiuni ferme de plata esalonata, desi erau niste multinationale de renume cu o armata de juristi si avocati. In asemenea situatii, marimea nu conteaza!:)
[Edited at 2009-01-08 23:07 GMT] ▲ Collapse
| | | | Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 01:39
Romanian to English
+ ...
| recuperarea pagubelor | Jan 9, 2009 |
[quote]Big Ben wrote:
Dvs ca traducator, ati fi renuntat la banii cuveniti, ati fi dat cu piciorul muncii dumneavoastra, ati fi acceptat resemnat sa nu fiti platit? Sau ati fi incercat sa va recuperati paguba pe cale amiabila si apoi in justitie?!
PS 1: poate ar fi bine ca atunci cind cineva cu pregatire de specialitate incearca sa explice obiectiv cum stau lucrurile, sa-i ascultam sfaturile si sa nu sarim la gitul lui doar pentru ca opiniile de specialist ale respectivului nu coincid asteptarilor noastre.
De a acord cu tine Ben. De altfel i-am dat Cezarului ce-i a Cezarului (Bogdan Burghelea).
Dupa opinia mea, in speta prezentata de Cristina (Crisoi), a fost adoptata pozitia strutului; ne ascundem capul in nisip si nu vrem sa "vedem" realitatea ca este foarte dificil, daca nu chiar imposibil de a recupera sumele de bani datorate peste "balta" si asta in ambele sensuri; fac o categorica distinctie intre RO si tarile CE si intre RO si celelate continente de pe mapamond; acest lucru nu ar trebui sa descurajeze colaborarea ci sa determine pe cei care preiau si accepta astfel de contracte sa fie foarte atenti la ce fac. Din nefericire o simpla amenintare cu darea in judecata nu are nici un efect. In locul Cristinei i-as fi replicat: Go for it! Restul, l-am exemplificat in postarea anterioara. In teorie suna frumos, dar pe noi ,practica(realitatea concreta) ne omoara!
| | |
|
|
|
lee roth wrote:
Draga Bogdan,
Sunt absolut de acord cu prezentarea juridica teoretica facuta, dar vad ca nimeni nu a abordat aspectul concret, practic al spetei in cauza (ma refer numai la cazul Crisoi); sa presupunem ca i-ar fi transmis clientei din RO ca nu poate face traducerea din diverse motive; clienta din RO o da in judecata si obtine o decizie favorabila, obligand pe traducatoarea din US sa plateasca daune (care, mai mult ca sigur,. nu pot fi milione de $$$). Sunt tare curios sa aflu cum va fi contransa traducatoare sa plateasca aceste despagubiri (daca nu mai are nici un fel de interese in RO)? Cat timp va dura? 5 ani? 10 ani?
Mie personal, mi se pare că aspectul practic nu poate să anihileze principiul. Evident că Statelor Unite li se aplică principul "excepţionalităţii" şi că este foarte greu să pui în executare o sentinţă, fie civilă, fie penală.
Imi amintesc de cazul Dinulescu (Bancorex), dat in urmarire prin Interpol si au trecut peste 2 ani pana l-a prins FBI-ul si l-a extradat (am interpretat pt. el la procesul de extradare). Cine isi va bate capul sa urmareasca pe cineva pe un alt continent, ca sa o oblige sa plateasca niste daune nesemnificative (speta noastra)? Astept cu nerabdare comentarii si argumente "contra".
Acelaşi principiu al "excepţionalităţii" ... No comment!
| | | | | Clienţii problematici | Jan 9, 2009 |
Big Ben wrote:
Buna tuturor!
Urmaresc acest subiect cu mare interes si as avea si eu citeva comentarii personale. Ma bucur ca in final colega noastra a solutionat divergentele cu clienta sa, asa ca pot posta linistit, fara a-i mai spori starea de stres deja existenta. Personal consider ca a ales cea mai buna solutie.
Citesc aceste mesaje si sint uimit cu cita usurinta trateaza unele persoane consecintele incheierii unui contract verbal. Se fac presupuneri, ba clienta va actiona in instanta cerind dauna, ba nu o va face ca, vezi doamne, e prea saraca sa-si pernita un avocat bun. Legea nu lasa loc de interpretari. E foarte simplu.. vinovatul va trebui sa plateasca. Parerea mea e ca indiferent daca esti sarac sau bogat, in momentul in care tu ai de suferit si esti bun de plata datorita neseriozitatii unui tertz, vei incerca sa iti recuperezi paguba. As zice chiar ca in cazul in care clienta (editura/agentie, etc) e saraca si va fi la rindul ei nevoita sa achite daune clientului final, cu siguranta nu va sta cu miinile in sin si se va adresa instantei.
V-as sugera sa incercati si varianta in care colega noastra se apuca de aceasta lucrare. Dupa saptamini/luni de munca se trezea cu un e-mail de la client prin care este anuntata ca se renunta la comanda si nu mai e interesat de efectuarea traducerii. Dvs ca traducator, ati fi renuntat la banii cuveniti, ati fi dat cu piciorul muncii dumneavoastra, ati fi acceptat resemnat sa nu fiti platit? Sau ati fi incercat sa va recuperati paguba pe cale amiabila si apoi in justitie?!
PS 1: poate ar fi bine ca atunci cind cineva cu pregatire de specialitate incearca sa explice obiectiv cum stau lucrurile, sa-i ascultam sfaturile si sa nu sarim la gitul lui doar pentru ca opiniile de specialist ale respectivului nu coincid asteptarilor noastre.
PS2: eu personal am fost nevoit sa apelez la un avocat pt a-mi recupera niste datorii de la societati comerciale care nu si-au respectat termenii contractuali de plata. In momentul in care avocatul i-a instiintat ca vom incepe demersurile de recuperare a datoriei, absolut toate societatile respective au facut plata integral sau partial + promisiuni ferme de plata esalonata, desi erau niste multinationale de renume cu o armata de juristi si avocati. In asemenea situatii, marimea nu conteaza!:)
[Edited at 2009-01-08 23:07 GMT]
Perfect de acord. Totuşi, o agenţie/ editură care se respectă ar trebui să aibă traducători de rezervă. Şi voinţă de a plăti un onorariu decent. Una este să fii sărac şi alta e să fii zgârcit. Din păcate, multe agenţii sunt zgârcite.
Fără măcar un contract semnat mi-e foarte greu să cred că aş câştiga un eventual proces.
Aha! Şi v-aţi exprimat cumva acordul privind aceşti termeni contractuali verbal sau prin semnătură?
Eu una nu aş accepta niciodată să fac o traducere sub ameninţare, cu atât mai puţin cu cât nici măcar nu există un contract concret care să stabilească termenii de colaborare.
E posibil ca părţile să-şi exprime acordul iniţial (verbal), dar apoi la citirea atentă a contractului una dintre părţi să nu fie de acord cu un paragraf (nediscutat anterior) şi să refuze semnarea contractului şi, prin urmare, colaborarea. Este atât de simplu. Şi este mult mai sănătos pentru psihicul nostru decât să lucrăm sub ameninţarea unui proces.
Cristina, este alegerea ta, dar nu m-ar mira să mai apară şi alte probleme cu un astfel de client. Să ne ţii la curent.
Îmi cer scuze, încă nu mi-am dat seama cum trebuie să editez ca replicile mele să fie intercalate cu textul anterior.
| | | |
Emina Popovici wrote:
Îmi cer scuze, încă nu mi-am dat seama cum trebuie să editez ca replicile mele să fie intercalate cu textul anterior.
presupun că aţi apăsat pe butonul quote din colţul din dreapta jos al răspunsului anterior, acesta citează întreg răspunsul anterior.
puteţi selecta manual (mouse-ial ) fragmentul care vă interesează şi apoi să-l încadraţi între tag-uri de citare (paranteze pătrate quote şi /quote), vedeţi eventual link-ul BBcode din partea de jos a chenarului pentru răspuns, chiar deasupra lui Post reply.
| | | | Big Ben
Local time: 08:39
Romanian to English
| Joaca de-a tradusul..! | Jan 9, 2009 |
Buna tuturor!
Lee..
Nu am pregatire juridica dar mi-e greu sa cred ca in cazul in care un partener de afaceri (PFA, SRL, etc) american nu isi respecta obligatiile contractuale sau contractele verbale (termeni de predare si de plata conveniti de comun acord) fata de un partener de peste ocean, nu poate fi tras la raspundere.
Intimplarea face ca in urma cu ceva ani eu sa fi fost implicat in recuperarea unor sume consistente de bani pe care o societate comerc... See more Buna tuturor!
Lee..
Nu am pregatire juridica dar mi-e greu sa cred ca in cazul in care un partener de afaceri (PFA, SRL, etc) american nu isi respecta obligatiile contractuale sau contractele verbale (termeni de predare si de plata conveniti de comun acord) fata de un partener de peste ocean, nu poate fi tras la raspundere.
Intimplarea face ca in urma cu ceva ani eu sa fi fost implicat in recuperarea unor sume consistente de bani pe care o societate comerciala americana le-a "investit" in Romania. Mai exact, partenerul roman a primit de la administratorul american (clientul meu servicii interpretariat) al societatii respective niste sume de bani (transfer bancar sau western union) dar le-a utilizat in cu totul alte scopuri decit cele convenite initial in corespondenta (dezvoltarea unei afaceri in Romania). Sumele se ridicau la peste 200.000 USD. Banii au fost dati pe incredere, esalonat, in urma unor discutii care au avut loc in Romania si a unei corespondente de afaceri intre parti, dar fara a exista un contract semnat intre parti (relatii prietenie). Interesant este ca nu recuperarea banilor a fost scopul principal al demersului juridic ci dorinta extraordinara a patronilor americani de a-i da o lectie celui care le-a inselat increderea.
Eu personal m-am ocupat de demararea acestor demersuri, fiind imputernicit de firma americana sa le reprezint interesele in acest caz. Nu pot sa dau prea multe amanunte public. Pe scurt, am luat legatura cu o firma de detectivi particulari (fosti ofiteri in structuri) care s-a ocupat de investigarea amanuntita a cazului. In 2 saptamini stiam exact de la ce pasta de dinti utilizeaza persoana care a tras aceasta "mica tzeapa" pina la conturi bancare, fise medicale, etc. Dupa ce am avut un dosar cu cifre, poze, etc, l-am pus in legatura pe clientul meu din State cu o cunoscuta firma de avocatura. Fac o paranteza... ai sa fii surprins sa afli ca am avut oferte de la avocati cu experienta sa lucreze doar in baza unui comision de succes: un comision din suma recuperata. In final firma de avocatura pe care o cunosteam s-a ocupat cu brio de acest caz, inclusiv de mediatizarea cazului la solicitarea expresa a clientului american. Americanii au dorit sa fie siguri ca fostul lor partener de afaceri nu va reintra pe piata prea curind dupa ce imaginea i-a fost sifonata drastic. Si au platit extra pentru mediatizarea cazului..!:)
Asa ca draga Lee, nu fi atit de sigur ca "balta' asta mare te salveaza de astfel de probleme. In cazul de fata suma e derizorie si probabil nu se va ajunge la masuri ca in cazul de mai sus. Sau mai stii ce orgolii are clienta respectiva? Pentru un pret corect, cu siguranta ca va gasi pe cineva care sa-i reprezinte interesele in State, nu atit pentru bani, ci pentru a-i da o lectie colegei noastre.
Emina ...
Da, in cazul meu era vrb de contracte semnate de ambele parti. Crezi insa ca daca aveam doar un contract verbal, adica un client intra la mine in birou, convenim asupra pretului si termenului de predare, iar acesta nu vine sa mai ridice lucrarea, nu incerc sa -mi recuprez paguba sub orice forma in cazul in acre e vrb de o suma consistenta?
Stii ce ma surprinde pe mine? Ca in final nu stiu cum se face dar din postarea ta reiese ca de fapt clientul e vinovat pentru aceasta situatie fiind catalogat de tine udrept "client problema". Cum Doamne iarta-ma, tot clientul e vinovat?!! Colega noastra a luat lucrarea pe 29 septembrie 2008 cu termen de predare 1 martie 2009.. dar abia la mijlocul lui decembrie 2008, adica dupa 2 luni jumate!!! a catadicsit sa informeze clienta ca ea nu mai vrea sa isi respecte obligatiile stabilite de comun acord, adica nu mai face traducerea. Poate asta se fac mai nou afacerile la americani! Eu stiam ca un cuvint dat e garantie pentru buna derulare a unei relatii de afaceri. Sau unii ne jucam de-a tradusul..azi traduc, miine nu mai traduc!
[Edited at 2009-01-09 20:08 GMT] ▲ Collapse
| | |
|
|
|
Emina Popovici wrote:
Totuşi, o agenţie/ editură care se respectă ar trebui să aibă traducători de rezervă.
Fără măcar un contract semnat mi-e foarte greu să cred că aş câştiga un eventual proces.
Eu una nu aş accepta niciodată să fac o traducere sub ameninţare, cu atât mai puţin cu cât nici măcar nu există un contract concret care să stabilească termenii de colaborare.
E posibil ca părţile să-şi exprime acordul iniţial (verbal), dar apoi la citirea atentă a contractului una dintre părţi să nu fie de acord cu un paragraf (nediscutat anterior) şi să refuze semnarea contractului şi, prin urmare, colaborarea. Este atât de simplu. Şi este mult mai sănătos pentru psihicul nostru decât să lucrăm sub ameninţarea unui proces.
Da.
Fara un contract semnat, nu se poate face mare lucru (nu pe cai legale, in tot cazul).
Aici, este o situatie in care una dintre parti doreste "desfacerea" contractului. Nici una dintre parti inca nu si-a indeplinit obligatiile, nu a investit bani sau munca, deci este relativ simplu, mai ales ca, asa cum spune colega noastra Emina, o agentie respectabila are si traducatori de rezerva.
Am fost in situatia de a-mi fi indeplinit obligatiile unui contract verbal (adica 50 de pagini traducere), iar birouasul de traduceri nu mi-a achitat ce-mi datora, fara macar sa aiba un pretext (decat acela ca nu am o dovada scrisa!). E drept, alti colegi au patit si mai rau.
Cum deci sa cred ca a noastra colega Crisoi, care a facut o gafa, intarziind sa anunte, ce-i drept, si toti am facut gafe mai mari sau mai mici, si si-a cerut scuze (neprimite, ceea ce n-am mai auzit in viata mea), este pasibila evental de pedeapsa capitala in situatia descrisa !
Oricum tot raul cu binele lui, s-ar putea ca in curand criza internationala sa cauterizeze multe leziuni.
Amenintari? Santaj? Asta spune destul despre agentia cu pricina, deja.
| | | | Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 01:39
Romanian to English
+ ...
| recuperarea unor daune minore | Jan 10, 2009 |
[quote]Big Ben wrote:
Asa ca draga Lee, nu fi atit de sigur ca "balta' asta mare te salveaza de astfel de probleme. In cazul de fata suma e derizorie si probabil nu se va ajunge la masuri ca in cazul de mai sus.
Draga Ben:
De felul meu, sunt o persoana foarte meticuloasa in ce fac si ce scriu; in fiecare postare facuta cu privire la aceasta tema, am subliniat ca ma refer numai la acest caz concret si nu la principiile generale de drept sau de etica; am vrut sa scot in evidenta faptul ca, desi ne-etica, pozitia colegei noastre nu a dus la crearea unor bagube materiale sau morale substantiale. Din ultimile postari (Ben & Bogdan), reiese subtil ca postarile mele ar avea un aer de aroganta. Nici gand! Urasc la fel de mult ca si voi aroganta si ignoranta tipic americana ("We are #1"!!???) Problema ridicata este la fel de valabila si in sens invers. Daca clienta din RO nu plateste sau nu plateste suficient, traducatoarea din US va trebui sa cheltuiasca probabil mai mult decat merita ca sa-si recupereze banii. (A propos, in US majoritatea avocatilor lucreaza pe comision - de regula 30-33% din ce recupereaza, asa ca nu este o noutate pt.mine).
Cristina (Crisoi) ne-a cerut o parere si cred ca pe langa prezentarea strict legala a fost utila si o sugestie practica- ceea ce am si facut. Cum v-ati simti daca v-ati duce la avocat pentru o parere legala si el incepe sa va citeasca o litanie de reglementari legale fara sa va sugereze si posibilitatile concrete de solutionare a cazului dv?
Numai bine tuturor!
Liviu
[Edited at 2009-01-11 02:36 GMT]
| | | | | Ultima postare | Jan 11, 2009 |
Harapalba wrote:
Da.
Fara un contract semnat, nu se poate face mare lucru (nu pe cai legale, in tot cazul).
Aici, este o situatie in care una dintre parti doreste "desfacerea" contractului. Nici una dintre parti inca nu si-a indeplinit obligatiile, nu a investit bani sau munca, deci este relativ simplu, mai ales ca, asa cum spune colega noastra Emina, o agentie respectabila are si traducatori de rezerva.
Am fost in situatia de a-mi fi indeplinit obligatiile unui contract verbal (adica 50 de pagini traducere), iar birouasul de traduceri nu mi-a achitat ce-mi datora, fara macar sa aiba un pretext (decat acela ca nu am o dovada scrisa!). E drept, alti colegi au patit si mai rau.
Cum deci sa cred ca a noastra colega Crisoi, care a facut o gafa, intarziind sa anunte, ce-i drept, si toti am facut gafe mai mari sau mai mici, si si-a cerut scuze (neprimite, ceea ce n-am mai auzit in viata mea), este pasibila evental de pedeapsa capitala in situatia descrisa !
Oricum tot raul cu binele lui, s-ar putea ca in curand criza internationala sa cauterizeze multe leziuni.
Amenintari? Santaj? Asta spune destul despre agentia cu pricina, deja.
Stimaţi colegi traducători!
Departe de mine intenţia de a deveni pedant sau de a bate apa în piuă, dar doresc cu toată modestia să vă scot din eroarea în care vă găsiţi (în care se găseşte majoritatea populaţiei României) cu privire la ceea ce înseamnă sistemul juridic, în general. Din cauza faptului că noi, românii, sîntem nativ, bănuiesc, mai puţin înclinaţi spre exactitate şi mai zeflemitori, avem tendinţa de a lua în derîndere orice, inclusiv normele legale.
1. În cazul de faţă, colega Crisoi nu are un contract verbal, ci are un contract scris, într-o formă imperfectă.
Contractul verbal, trebuie spus cu toată tăria, are aceeaşi valoare ca şi un contract fixat pe o foaie de hîrtie, doar că are dificultatea dovedirii, dar nu este lipsit de validitate, adică produce efecte juridice, adică poate să ducă la declanşarea unei acţiuni în instanţă care să dea dreptate părţii păgubite.
2. Neîndeplinirea obligaţiei poate avea ca efect daune pentru partea ce era îndreptăţită să primească rezultatul activităţii celeilalte părţi. Faptul că nu s-a plătit încă nici un ban nu are nici o relevanţă, mai ales dacă părţile nu s-au înţeles ca începerea lucrării să se facă după plata totală sau parţială a onorariului. Dacă nu s-a spus nimic, "by default" (implicit), plata se face la finalizarea lucrării.
3. Scuzele nu ţin loc de daune. Mă tem că înrăutăţesc situaţia - pot fi folosite ca o probă a acordului de voinţă: cel care se scuză recunoaşte implicit că datora ceva celui faţă de care se scuză.
Colega noastră nu va primi nici un fel de pedapsă capitală (ce uşor aruncăm cu cuvintele! ), dar ar putea primi o sancţiune potrivită situaţiei: plata daunelor părţii înşelate în acest contract.
4. A spune cuiva că îl dai în judecată nu constituie şantaj, nici măcar în cea mai lejeră interpretare a acestei noţiuni. Cel care este îndreptăţit la o prestaţie din partea cuiva nu face nimic ilegal acţionînd în judecată partea vinovată.
Ştiu că adevărul nu consolează, dar cred că este preferabil unei erori, cu toate valenţele ei consolatoare.
[Edited at 2009-01-11 15:54 GMT]
[Edited at 2009-01-11 15:55 GMT]
| | | | | Pages in topic: < [1 2 3] > | There is no moderator assigned specifically to this forum. To report site rules violations or get help, please contact site staff » Sfat juridic privind retragerea tardiva dintr-un contract oral de traducere | Anycount & Translation Office 3000 | Translation Office 3000
Translation Office 3000 is an advanced accounting tool for freelance translators and small agencies. TO3000 easily and seamlessly integrates with the business life of professional freelance translators.
More info » |
| | TM-Town | Manage your TMs and Terms ... and boost your translation business
Are you ready for something fresh in the industry? TM-Town is a unique new site for you -- the freelance translator -- to store, manage and share translation memories (TMs) and glossaries...and potentially meet new clients on the basis of your prior work.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
